Ne place Aldous Huxley şi am descoperit acest articol in revista OFFICE INSIGHT care prezinta eseul său din 1946 intitulat „Ştiinţă, libertate şi pace”. Pentru ca ne pasioneaza subiectul ACUSTICA, am tradus pentru cititorii nostri acest articol.

Ultimii ani au cunoscut o reacţie de adversitate la ideea că pentru eficienţă la locul de muncă, avem nevoie de acces constant la informaţie şi de comunicare neîntreruptă cu cei ce împărtăşesc aceleaşi îndeletniciri ca şi noi (colegii de muncă).

Unul dintre cei mai vocali apărători ai ideii că uneori trebuie să muncim în linişte şi singuri este Susan Cain, autoare a cărţii „Quiet” (trad. „Linişte”) şi a discursului TED pe tema sunetului şi acusticii. Să nu credem însă că această idee are valoare de pionierat, căci cu aproape 70 de ani în urmă Aldous Huxley critica şi el zgomotul asociat dezvoltării tehnologice, în Eseul său din 1946 intitulat „Ştiinţă, libertate şi pace”.

Dar să ne concentrăm acum atenţia asupra autoarei Susan Cain şi a discursului său menţionat mai sus şi menit să ne explice de ce şi cum izolarea şi liniştea constituie o metodă eficientă de acces spre iluminare intelectuală atunci când ne aflăm la birou.

Introducerea autoarei în subiect nu ne miră deloc, pentru că orice individ contemporan poate singur concluziona că trăieşte într-un secol al poluării fonice – manifestate atât în exterior, în toate spaţiile fizice care ne înconjoară, cât şi în sinea noastră, sub forma fluxului neîntrerupt de gânduri şi dorinţe neverbalizate, neauzite de alţii, dar asurzitoare pentru toată activitatea noastră meditativă.

Desigur că secolul XXI nu este preocupat doar de gândire ca proces creator artistic. Iată de ce locul de muncă devine acel spaţiu unde puterea de concentrare şi calitatea ideilor sunt decisive în ceea ce noi ca indivizi avem de spus despre sine. Şi dacă imaginaţia noastră cheamă în acest caz amintiri sau trăiri de la birou, câţi dintre noi nu aud zgomotul fotocopiatorului, zbârnâitul agitat al telefonului sau tonul iritat al colegului ce aşteaptă un raport, pentru ca el însuşi să poată calma vocea stresului ce îi răsună în minte? Iată cum problema zgomotului capătă astfel o dublă dimensiune – una socială, care poate fi educată, şi una artificial creată, cunoscută sub numele de progres tehnologic şi având scopul precis de „a înlesni” munca fiecăruia dintre noi. Această a doua dimensiune este cea care pare să se înrădăcineze din ce în ce mai puternic în existenţa noastră, fără ca noi să avem putere reală de control asupra ei.

Tehnologia devine astfel subiect de luat în seamă şi în acest context. Căci radioul, aşa cum ne explică autoarea, este o invenţie pe cât de recentă, pe atât de comună în societatea umană. Însă ceea ce poate nu toţi realizăm este faptul că undele sonore eliberate de această maşinărie nu se opresc la timpan, ci ele își continuă drumul către minte, ocupând-o abil cu o serie de distracţii – de la muzică ritualică la sunete melancolice – toate cu scopul de a ne face să avem nevoie de stimulări emoţionale zilnic sau chiar mai des.

Iar pentru că staţiile radio nu sunt autosuficiente, spaţiul publicitar vândut pentru subzistenţă se umple cu sunete ce ne atacă conştiinţa, prin apel subtil la imaginaţie, apoi la cunoştinţe şi în cele din urmă la emoţii, făcându-ne sclavi ai dorinţei de consumatori. Iată cum tot ce ne este transmis prin grai sau cuvânt scris, prin sticlă sau unde radio are un scop unic – acela de a nu permite conştiinţei să tacă. Pe când absenţa poftei este condiţie sine-qua-non a iluminării, dezvoltarea tehnologică permanentă îşi adânceşte fundaţiile în această dorinţă.

Şi iată aşadar cum Susan Cain concluzionează că publicitatea este motorul care intensifică pofta, devenind piedică în rezolvarea adevăratelor provocări cotidiene – concentrate cu precădere în jurul spaţiului de lucru. Aici, unde scaunul biroului devine suport pentru contemplare, căldura materialelor devine imbold spre viziuni noi, iar pacea şi liniştea locului reprezintă sursă de inspiraţie.

Sursa: articolul „What Aldous Huxley can teach us about Acoustics at Work” din newsletter-ul „Office Insight”, 04.03.2013.